Licopenul face parte din familia carotenoizilor, alaturi de alfa-, beta-caroten, beta-criptoxantina, luteina si zeaxantina. Carotenoizii sunt substante cu actiuni antioxidante, iar alfa-, beta-caroten si beta-criptoxantina sunt precursori ai vitaminei A (retinolul).
Licopenul da culoarea rosie mai multor fructe si legume: fructul gac (considerat ca fiind cea mai bogata sursa de licopen), rosiile (sursa cea mai buna din regiunea noastra), morcovii, ardeiul rosu, pepenele rosu, papaya, grep-fruit roz, macese, insa nu si cireselor, capsunilor sau portocalelor rosii (la care pigmentul este antocianina). Ca pigment rosu, se foloseste si in industria alimentara sub denumirea de E160d.
Proprietatile antioxidante ale licopenului deriva din structura sa cu 11 legaturi duble si o mare abilitate de a ceda electroni liberi fara a se destabiliza. Fiind liposolubil, il vom gasi in acele compartimente din organism unde se gasesc si lipide si anume:
O alta proprietate a licopenului, foarte benefica pentru noi, este aceea de a imbunatati comunicarea celulara si mentinerea astfel a celulelor in stadiu diferentiat. Cand se pierde comunicarea intercelulara, apar o serie de anomalii, cum ar fi: sinteze anormale de substante (ex. autoanticorpi), sau celulele incep sa se inmulteasca necontrolat, aparand tumorile, sau nu se matureaza suficient pentru a-si indeplini optim functia.
Asa cum am vazut mai sus, rosiile sunt cea mai buna sursa de licopen. Gatirea lor, creste biodisponibilitatea licopenului (se absoarbe mai usor), astfel ca pasta de tomate este de 4 ori mai bogata in licopen decat cantitati echivalente de rosi proaspete. De asemenea, avand in vedere faptul ca este o substanta liposolubila, absorbtia la nivel intestinal se imbunatateste suplimentar prin adaugarea unei cantitati mici de ulei.
Nu s-a stabilit un aport optim zilnic de licopen, cum s-a procedat la vitamine sau minerale, considerandu-se ca o alimentatie bogata in fructele si legumele care contin licopen acopera nevoile organismului.